Twilight Of Dark Master Fan Fiction ❯ Prin Viaþã ❯ Chapter 1 ( Chapter 1 )

O nouă zi în care trebuie să suport bucuria lui Phil şi a servitorilor care au aflat ca ma voi întoarce să îmi termin şcoala într-o şcoală, nu acasă.

În ultimele două zile de când i-am spus lui Phil, atenţia începe să mă calce pe nervi şi Phil ştie asta foarte bine. Singurul motiv pentru care suport atenţia exagerată e doar un fel de ai mulţumi lui Phil că a fost alături de mine când nu am putut să ma susţin singură şi pentru că de abia acum am înţeles cât de mult s-a ataşat el de mine, făcându-mă să îmi dau seama că el a fost mai mult decât bucuros să rămân în grija lui după moartea părinţilor mei.

La insistenÅ£ele lui Phil ÅŸi pentru ai urma tradiÅ£ia, m-am înscris la cel mai bun liceu din Pheonix, unde străbunicul, bunicul, tatăl lui Phil au fost, aceÅŸtia fiind urmaÅ£i de Phil. ToÅ£i erau cei mai buni din generaÅ£iile lor, deci trebuie să mă ridic la nivelul lor. După cât de suspicioasă am fost la alegerea acestui liceu, Phil s-a purtat cam “cu mânuÅŸi” cu mine, spunându-mi că nu va trebui să mă îngrijorez de situaÅ£ia financiară comparativă cu a mea a colegilor. Liceu de elită, fără doar ÅŸi poate.

Nu şitam că cineva poate să primească atat de multe cadouri doar pentru o simplă decizie de a merge la un liceu în afara casei.

Deja mi-am primit Volvo-ul, cardurile mele au fost suplimentate cu sume exorbitante pe care habar nu am pe ce le voi cheltui, garderoba şi bijuteriile au fost înnoite complet, darul final fiind un dineu cu cele mai importante familii din societate. Familii ce au copii la aceeaşi şcoală cu mine, am auzit vorbindu-se.

Ultimul dar nu cred că se bazează foarte mult pe familiarizarea mea cu noii colegi, ci pe spargerea zvonurilor despre presupusa mea boală care mă ţine de la a merge la liceu sau despre mofturile mele de prinţesă. Este singurul lucru pe care Phil îl face pentru reputaţia lui, am vrut să îi cer să amânăm dineul pană după prima mea lună la liceu, să văd cum mă descurc, dar nu au fost sorţi de izbândă.

Azi am şi cu ce să mă laud!

Am mers la salon să mă pregătesc pentru dineu ÅŸi mi-am confirmat că vechea bărfă încă există ÅŸi se Å£ine tare pe picioare. Cât timp aÅŸteptam ca unghiile să îmi fie gata am auzit că în seara asta îl voi cunoaÅŸte pe macho-ul liceului, care pare să fie ÅŸi finul lui Phil, Edwin, parcă, venit special să vadă dacă sunt la fel de “în călduri” cum mă descrie presa. Apoi am auzit ÅŸi de prietena de faÅ£adă, Tanya, pe care o înÅŸeală cu cine vrea, la ce oră vrea, unde vrea ÅŸi ei pare să nu îi pese, parcă îi ÅŸi place?!

Se pare că anul ăsta mă voi distra de minune.

O aştept pe Lya să vină să mă ajute cu rochia lungă, singurul lucru pe care mi l-am intipărit bine în minte, nu încerca să scoţi singură o rochie lungă de pe umeraş. Lya e camerista mea, care a început să îmi fie tare dragă, ea e singura care poate să îmi spună Bella si nu Miss. Bella.

Pentru dineul ăsta Phil m-a rugat să îmi cumpăr o rochie mai specială, nu ştiu de ce.

Ca de obicei, am pierdut doua zile întregi căutând o nenorocită de rochie perfectă. Åži după lungi căutări, iat-o: lungă, de la designer, după cum îmi cere rangul, crem, cu umerii goi, trandafiri de aceeaÅŸi culoare fiind aplicaÅ£i peste tot. Părul mi l-am strans într-un coc dezordonat, lăsându-i cateva ÅŸuviÅ£e rebele pe afară, încadrându-mi faÅ£a făcută cu un machiaj fin, elegant, nu aveam decat un ruj roz pal puÅ£in rimel si fard de ochi, roÅŸeaÅ£a mea facându-se prezentă încă de când am cumpărat rochia. Eram obligată să port pantofi cu toc gicantic. Prin mintea mea se derulau acum diferite rugăciuni, toate având acelaÅŸi mesaj: “Te rog, fac ce vrei, dar nu ma lăsa să ma împiedic!”

Am ajuns până în faţa uşilor mari, din lemn masiv, care deschid sala de bal, în care mai nou se ţin toate evenimentele puţin mai sofisticate.

ToÅ£i oamenii pe care trebuie să îi fac să mă vadă după titlul “prinÅ£esa de gheaţă” sunt după uÅŸile astea. Acum va trebui să zâmbesc, să fiu amabilă. “Sunt bine, mersi!” trebuie să sune cel mai bine în seara asta.

Am deschis uşile, nu mă aşteptam ca ei să îşi vadă de ceea ce făceau până când am intrat eu, ca la un semnal, toţi şi-au întors privirea către mine. Mă simţeam analizată din cap până în picioare. Am început să merg printre invitaţi căutându-l pe Phil prin toată ambuscada asta. Şi eu care credeam că elita e foarmată doar din câteva familii.

În căutarea mea mă mai opream, din politeţe şi răspundeam întrebărilor lipsite de sens. Am vorbit cu o bătrână, care era interesată de ce nu mi-am făcut până acum studiile la şcoală. Şi cred că nu ştia, dar curiozitatea a omorât pisica.

Apoi am dat peste un grup de fete şi băieţi de vârsta mea, la prima vedere. Nu vroiam să mă observe şi apoi să înceapă şi ei cu întrebările. Dar n-am eu norocul ăsta. Una dintre fete, cred că cea mai mică, m-a observat.

-Bună! Sunt Alice Cullen, de ce nu stai puţin cu noi?

-Bună! Sunt Bella Deywer.

-Ştim!- au răsunat toţi la un loc. Perfect! Nu îmi fac viaţa mai uşoară.

Alice a început să mi prezinte pe toţi prietenii ei.

- Acesta este Jasper Hale, iubitul meu şi fratele geamăn al lui Rosalie, iubita lui Emmett. Emmett şi Edward sunt fraţii mei. A spus plină de sine, la sfârşit aruncându-i o privire plină de venin unei blonde oxigenate ce statea lipită cu super glu de Edward.

Toţi erau îmbrăcaţi ca şi mine, cu stil şi clasă. Dar nu îmbrăcămintea lor mi-a atras atenţia. Erau foarte frumoşi şi fără atatea adaosuri de la firme şi designeri. Alice era cea mai mică dintre ei, avea corp de balerină, părul ei era scurt şi făcut în toate direcţiile. Avea ochi verzi.

Jasper şi Rosalie chiar că sunt gemeni. Ambii au acelaşi tip de faţă şi aceeaşi culoare a părului. Jasper are părul puţin mai lung, cu uşoare onduleuri, avea ochi albaştrii intens. Rosalie era mândra de cum arăta, puteai să spui asta din felul în care statea. Avea părul lung, blond, nu ca oxigenata care mă verifica din cap până în picioare, se vedea că era naturală. Avea ochii exact ca ai lui Jasper.

Emmett era cel mai înalt om pe care l-am văzut de când mă ştiu. Avea parul creţ, foarte scurt, de un negru închis. Postura lui te făcea să te gândeşti la un urs într-un costum.

Edward semăna cu el, cu Anthony, acelaşi păr, răvăşit, dar totuşi frumos, de toate nuanţele caramelului, ochii verzi, ca ai lui Alice. Nu are cum să fie el.

-Îmi pare bine. -am spus fară urmă de prefăcătorie în voce. Deci Edward vrea să vadă dacă sunt în călduri, o să fie un an pe cinste. Mă simţeam săgetată de privirile blondei, care nu a fost prezentată.

- Alice, cred că ai uitat să mi-o prezinţi pe iubita lui Edward?-am întrebat simţind cum privirile ei de ură încep să scadă, dar ale lui Edward să crească. Am început.

- Ea e cantitate neglijabilă, oricum ocupă doar un spaţiu pe Terra degeaba. Deci, după cum îţi spuneam, eu si Edward suntem finii lui Phil.

Vroiam să spun ceva, dar blonda, care nu mai aveam nici o îndoială, era Tanya, a început să ţipe la Alice.

-Cum îţi permiţi aşa ceva? Sunt iubita lui Eddie. Să nu te mai aud ca spui aşa ceva despre mine. Sunt Tanya.

Grupurile din jurul nostru deja se uitau cam ciudat către noi. Aici le dau dreptate.

-Te supără adevărul, Tanya?

-Cine vorbeşte, Eddie de ce nu îmi iei apărarea? - a întrebat prefăcându-se că acum e în prag de moarte.

-Pentru că nu îmi place să îmi spui Eddie şi plus că Alice a început să aibă dreptate, acum când am cunoscut-o pe Bella.

La auzul comparaţiei cu mine, am încercat să îmi abţin un chicot, dar fără succes. Tanya s-a întors către mine cu o mutră de zile mari. Şi ştiam ce urmează, dar nu cu mine.

-Tu, tu râzi? Cum e posibil aşa ceva? - a spus cu o indignare persistentă în voce, ridicând mâna la mine.

-Tu, în viaţa ta, să nu mai ridici mâna la mine, nu uita că am mai multă putere decât tine şi te pot face să zbori pe unde ai intrat şi să nu te mai întorci înapoi. - am spus ţinând-o de braţ, cu puţină ameninţare în voce. In fond asta şi era, o ameninţare. Ai înteles?- mi-am luat mâna de pe ea şi vocea mea a redevenit la normal, poate puţin mai dulce.

-Aşa Belluşca, îmi place, i-ai pus capac curvei cu care iese frate-miu de două săptămâni. - Emmett e cam pe gustul meu, după comentariul ăsta.

-Nu te supăra, Emmett e aşa de obicei.

-Nu e nimic,Rosalie, chiar îmi place. I-am răspuns lui Rosalie care vroia să îţi apere iubitul.

-Poţi să îmi spui Rose.

-O să ţin minte. Deci, Phil mi-a spus că voi fi colegă cu Alice şi cu Edward. Dar voi, restul?

-Da, toţi suntem Juniori. A spus Jasper, privindu-l amuzat pe Edward.

-S-a întâmplat ceva? am întrebat când am văzut că tot mai multe priviri se îndreaptă spre Edward.

-Phil mi-a cerut să dansez cu tine. Spune Edward, vizibil jenat. De asta nu vroia să îmi dea atâtea detalii despre ceea ce se va petrece după uşile alea. Educaţia nu mă lasă să merg să îi fac o scenă lui Phil.

-Te deranjează? Dacă vrei pot să merg să vorbesc cu Phil să o lase baltă.

-Nu, nu mă deranjează, îmi era teamă de cum vei reacţiona. Adică, tu ştiai?

-Cu Phil, trebuie să reacţionez ca şi cum aş şti tot ce se petrece în fiecare bucăţică de pe glob.

-Bine, hai să dansăm şi să terminăm o dată.

-De accord.

Am mers spre mijlocul sălii el ţinându-mă de mână, nu puteai să nu observi privirile tuturor cum se aţinteau pe noi doi. A început o melodie de vals lentă, şi-a pus o mână pe mijlocul meu, cu cealaltă susţinându-mi mâna mea. Eu mi-am pus mâna liberă pe umărul lui şi am început să dansăm. Pentru prima dată mă bucuram ca am luat lecţii de dans. Nici el nu se descurca prea rau. Chiar foarte bine.

-”PrinÅ£esa de gheaţă” arată chiar foarte bine.Oare vrea să iasă la o întâlnire cu mine?

Roşeaţa mea şi-a făcut apariţia la cuvintele lui, noi încă dansam, nici nu ştiu cum de nu m-am oprit când l-a auzit.

- Cu “PrinÅ£esa de gheaţă”? Nu cred ca ea e disponibilă.

-Atunci ce ai spune de, hmmm, Bella?

-Poate.Întreabă-mă mâine.