Twilight Of Dark Master Fan Fiction ❯ Prin Viață ❯ Chapter 3 ( Chapter 3 )

[ A - All Readers ]

DimineaÅ£a m-am trezit cu mintea limpede, dar ceva nu era în regulă. Aveam o senzaÅ£ie. O senzaÅ£ie ce îmi frământa stomacul ÅŸi mai că nu-mi venea să Å£ip de nervi, probabil că îmi simÅ£eam mintea atât de goală, atât de…seacă.
După un duş menit să îmi dezmorţească muşchii şi creierul am intrat în dressing doar într-un prosop, plimbându-mă printre tonele de haine aranjate pe culori, ţesături, anotimpuri de către Lya. Nu am mai fost niciodată la liceu, deci nu ştiam cum trebuie să mă îmbrac. Nu vroiam să renunţ la tocuri şi fuste, mă făceau să par sigură pe mine şi îmi ofereau şi avantaje. Mi-am luat o bluziţă gri, o fustă neagră cu volănaşe şi cizmele mele preferate, lungi, negre şi cu toc.
Mi-am aruncat în geantă câteva caiete şi pixuri. Vroiam să plec, dar uşile dulapului erau deschise şi un material roşu îmi sărise în ochi. M-am apropiat, nu ştiam ce am cumpărat de culoare şi forma aia. Era o căciulă lălâie, cumpărată cu mama. Cumpărată cu mama pentru ultima dată. Trebuia să am ceva care să îmi dea încredere şi putere. Mi-am pus căciula şi am iesit, sunetul tocurilor mele intercalându-se cu altele. Maggie, mă gândeam şi un zâmbet mi-a apărut instantaneu pe faţă. Trebuia să mă dezmorţesc pe cineva.
Am evitat-o, mergând spre bucătărie. Ştiam că şi ea deabia aştepta o nouă confruntare şi că nu aveam cum să plec până nu dădeam de ea. Mi-am pus o cană de cafea şi m-am aşezat în acelaşi loc în care am stat şi aseară, în capul mesei. Locul îmi oferea o privire bună către partea cu cafetiera, unde Maggie îşi punea cafea. Iarăşi avea aceleaşi mişcări elegante, parcă făcute cu atâta frică pentru ca nu cumva să se spargă şi să se împrăştie pe jos. Continuând spectacolul, se aşează în faţa mea. Acum eram nervoasă la maxim. Doar felul ei de a mă privi mi-a fost de ajuns să mă aducă în starea asta.
- Neaţa, Maggie. - am spus pe un ton plat, fără pic de expresie, nici nu o priveam, privirea mea era aţintită în ceaşca de cafea.
- Neaţa. Hmm, drăguţ discursul tău de aseară, aproape că m-ai convins. - se vedea de la o poştă că încerca să mă aprindă din nou.
- Aproape? Scuză-mă, nu am mai exersat de mult pe Barbie adevărate şi păpuşi nu mai am de la 6 ani.
Discuţia se purta pe un ton calm, dacă nu ştiai despre ce vorbeam, puteai să spui că ne înţelegem.
- Phil a fost drăguţ şi mi-a propus să mă mult aici. Cu fiica mea. E de vârsta ta, ar trebui să te înţelegi cu ea.
- Phil e orbit de mrejele tale. Asta să fie clar. Şi sper să ai o şedere plăcută aici, dacă va fi posibil. Ah, dacă îţi aduci copilu', nu că nu aş fi anticipat asta de aseară, veţi fi două pe care să mă pot distra. Jucării noi.
- O să trec cu vederea impoliteţea ta şi o să îţi spun ca pentru Phil, o să vreau să ne înţelegem şi aş dori să îmi spui mamă.
- Ţie, mamă?
Am spus ieşind pe uşă. Maggie era încă la masă, se vedea că nu i-a căzut bine ce i-am spus. Era învăţată să fie respectată şi ca nimeni să nu mişte în faţa ei. Singurul lucru pe care îl admiram la ea era că nu îşi bătea joc de Phil pe faţă, măcar el să trăiască în lumea lui perfectă. Sfârşitul basmului mă înspăimântă.
În 10 minute eram în faţa liceului, mai multe clădiri cu faţade asemănătoare, nimic interesant. Toate maşinile din parcare erau noi şi de ultimul răcnet, toate fetele care ieşeau din maşini erau mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate.Încă un loc în care Bella trebuie să facă puţină deratizare.
Am ieşit din maşină în acelaşi timp când portiera unui Volvo asemănător cu al meu se deschise. Din el iesea nemaipomenitul Edward Cullen, da, şi am uitat de târâtura de Tanya.
- Bună, Edward! - am spus trecând pe lângă el.
La lumina zilei, Edward arăta chiar mai atrăgător decât în sala de dineuri. Purta o bluză de o culoare închisă care se mula perfect pe muşchii lui, parcă o înţelegeam mai mult pe Tanya.
- Bună, Bella! - a reuşit să spună cu o voce stinsă, mă bucur că nici eu nu îi eram indiferentă.
Edward este foarte inteligent. Ştie cum să îşi folosească şarmul şi cuvintele în aşa fel încât obţine tot ce îşi doreşte. Chiar de-ar fi vorba de un bilet de ieşire, o învoire sau chiar şi o fată. Se vede că, în preajma lui trebuie să ai grijă. O dată ce îşi pune ceva în minte, războiul e declanşat. Nu îi place să piardă şi chiar de e să câştige murdar, face orice. Prea multe asemănări.
Ca să joc bine, nu mai trebuie să fie cineva care gândeşte ca mine. Oare de ce m-am hotărât să merg la un liceu unde sunt subiect de bârfă în fiecare clipă liberă? A, da, pentru că Phil trebuie să zâmbească.
Cel mai important lucru pe care l-am observat la Edward: are o altă imagine în faţa fiecărei persoane. În faţa părinţilor lui e un înger, în faţa fraţilor, cine Dumnezeu mai ştie, probabil ei îl văd cât mai aproape de adevar, Tanya e obsedată de frumuseţea fizică, respingerile lui fiind amortizate de cele câteva accepturi.
În schimb, Tanya e una şi aceeaşi, nu o interesează ce se crede şi ce e cu adevărat. Fac pariu că viaţa ei e cea mai uşoară, cea mai adevărată. Ea e o egoistă şi o insipidă şi acasă şi în faţă cu toată lumea.
În timp ce îmi analizam colegii, am fost şi mi-am luat orarul. Liceu de elită, Phil nu glumea. Marţea, Joia şi Vinerea, aveam ore de teatru, cică aveam şi profesori celebrii.
Am mers pe holul mare, cu dulapuri mari, de o culoare hidoasă, pe ambele părţi, până am ajuns la Trigonometrie. Era trecut mai bine de jumătate de oră.
- Bună ziua, mă scuzaţi de întârziere. Sunt Bella Deywer.
- Bună ziua, domnişoară. La ora mea nu se întârzie. Vă voi scuza doar astăzi. Poftiţi manualele, luaţi loc lângă domnul Cullen.
M-am îndreptat către singurul loc liber din clasă, făcându-mă că nu am observat zâmbetul aiurit de pe faţa lui Edward. Acum, prin minte mi se derulau o grămadă de opţiuni referitoare la evadarea mea de aici. Era desptul de clar că profesoara nu mă prea plăcea şi Edward îşi dorea să mă scoată din sărite.
Devenea tot mai atrăgător să sar de la fereastră, ţinând cont că eram la parter sau să mi se facă rău subit şi să ies fără să mă mai întorc.
Profesoara pălăvrăgea despre ceva total necunoscut mie, fiind întreruptă de un cor de „of”-uri când sunetul ăla nazal se auzea prin toată ÅŸcoala.
Ştiam că Edward avea chef de pălăvrăgeală, aşa că nu i-am dat şansa. M-am ridicat repede, ieşind imediat după profesoară. Pe holuri se auzeau doar şuşoteli şi eram sigură că eu eram cauza lor.
Am văzut-o cu colţul ochiului pe Tanya care mă privea cu o oarecare invidie, poate chiar inferioritate.
În interiorul ei se vedea că se dădea o luptă între să sară să se certe cu mine sau să se menţină fermă.
Îmi plăcea cum o făceam să se simtă.
Fără să îmi dau seama, mă oprisem în mijlocul coridorului şi acum tot mai mulţi începeau să se uite la mine. Cullen venea fix spre mine şi după determinarea din privirea lui ştiam că vroia să vorbească cu mine şi nu accepta nici un refuz de data asta.
- Hei, Bella!
- Hei!
- Deci, ce spui, deseară e o petrecere la Mike, vi?
- Hmm, nu ÅŸtiu….
Eram tentată să îl accept, dar şi să îl refuz. Vroiam să deschid gura să îi răspund, dar el mi-o luă înainte.
- Bine, la 6 vin să te iau.
Dacă până atunci majoritatea se holbau la mine, acum nu cred că mai exista cineva care să nu se uite la mine. Roşeaţa mea şi-a făcut apariţia; ştiam că dacă mai stăteam acolo o să se stârnească şi mai multe poveşti pe seama mea, aşa că, am plecat spre următoarea oră.
Orele ce le-am avut au trecut repede. La Matematică stau lângă o fată, cred că e singura, care nu a arătat nici un interes pentru Edward, Angela. Apoi la Istorie, Engleză şi Fizică am dat de câte un frate Cullen sau Hale. Istoria am avut-o cu Jasper şi Rosalie, Engleza cu Alice şi la Fizică am stat cu Emmett, copilul ăsta chiar că are o doză de umor specială.
Când am plecat, lângă maÅŸina mea, pe lângă Volvo-ul lui Edward, mai era o maÅŸină neagră, cu geamuri fumurii,foarte scumpă, cred. Ceea ce m-a făcut să îi dau o importanţă mai mare au fost fotografii care se îngrămădeau la geamul deschis nici pe jumătate. Eram tentată să trag cu urechea, dar nu a mai fost nevoie, cineva a început să strige în gura mare, probabil ca ziariÅŸtii să primească ce vor, „Noi suntem profesorii de actorie”. Åži din maÅŸină au ieÅŸit un băiat ÅŸi o fată. Mi se păreau cunoscuÅ£i, chiar foarte cunoscuÅ£i, dar nu mi-am dat seama cine erau.
Am urcat în maşină şi în mai puţin de 10 minute am fost acasă. Pe hol era o linişte comodă, chiar ma gândeam că o să am o după-amiază fără Maggie,dar în zadar, Maggie era în sufragerie cu Phil uitându-se la un film.
- Bună, Phil! Bună, mama! -am spus punând accentul pe ultima silabă.
- Bună, Bella! Cum a fost la şcoală?
- Bine, ar fi mai bine dacă nu toţi s-ar holba la mine.
- O să le treacă, doar că tu eşti noua atracţie. - mi-a spus Maggie, şi cred că prin asta, a vrut să spună ceva total diferit.
- …Bine. - am spus oarecum dezorientată. - Ah, Phil, azi e o petrecere la 6 ÅŸi Edward vine să mă ia.- am terminat cu un zâmbet pe buze. Maggie avea o privire dezechilibrată, poate surprinsă, dar nu ÅŸtiam de ce.
- Foarte bine. Tânărul Edward este responsabil, am încredere în el.
- Mersi, Phil!
Acum dilema mea era cu se să mă îmbrac, stăteam în duş şi îmi făceam un inventar mintal al garderobei. Am ieşit din duş şi m-am trântit pe fotoliul mare din dressing, doar în prosop. După o gândire de aproape o oră, mi-am găsit. O rochie tip gogoşar, roz, cu platforme. Superb!
Era 5 şi jumătate, am coborât în sufragerie şi am început să schimb canalele de la TV, nimic interesant. De la uşă se auzeu vocile lui Maggie şi a lui Edward.